✍️ Articolul scris de Vlad Ionut Andrei a fost publicat și pe HUB-ul Giuleștean!

Într-o zi, fetița mea mă va întreba:

„Tati, de ce ții cu Rapid?”

Și atunci va trebui să-i explic ceva ce nu încape într-un clasament.

Va trebui să-i povestesc despre o echipă de fotbal care, pentru mine, n-a fost niciodată doar o echipă de fotbal.

O să-i spun că Rapidul nu se alege după câte trofee are în vitrină, nu se schimbă după un sezon prost și nu se iubește mai puțin după o înfrângere.

Rapidul se întâmplă.

Îți intră în viață și rămâne acolo.

O să-i povestesc despre Giulești

O să-i spun că există în București un loc în care vișiniul și albul nu sunt doar două culori: sunt o declarație de iubire și independență!

O să-i povestesc despre Giulești, despre zgomotul acela pe care nu-l înțelegi până nu-l simți, despre oameni care vin din cartiere diferite, din orașe diferite, cu povești diferite, și care pentru două ore ajung să cânte aceleași cuvinte.

Poate mă va întreba de ce strigă toți.

O să-i răspund:

„Pentru că aici oamenii nu vin doar să vadă Rapidul. Vin să-l trăiască.”

O să-i spun și despre înfrângeri

Pentru că ar fi prea simplu să-i povestesc doar despre victorii.

O să-i spun că Rapidul m-a făcut fericit.

Dar m-a și enervat. M-a făcut să plec de la stadion fără chef să vorbesc cu nimeni. M-a făcut să sper când logica îmi spunea să nu mai sper. M-a făcut să cred într-un gol până la ultima minge aruncată în careu.

Și, uneori, golul chiar a venit.

Alteori, nu.

Dar m-am întors.

Asta vreau să înțeleagă despre Rapid.

Nu rămâi pentru că întotdeauna câștigă, rămâi pentru că este al tău.

Nu o să-i cer să fie rapidistă

Asta va fi alegerea ei.

Nu vreau să-i pun un fular la gât și să-i spun ce trebuie să simtă, dar o voi lua de mână și o voi duce în Giulești unde o să-i arăt tribunele, gazonul și oamenii care cântă.

Iar când stadionul va începe să tremure, n-o să-i explic nimic.

O să mă uit la ea.

Poate va zâmbi.

Poate se va speria puțin de zgomot.

Poate, după câteva meciuri, va începe să cânte și ea.

Iar dacă într-o zi va veni singură la mine și îmi va spune:

„Tati, când mai mergem la Rapid?”

atunci voi ști că nu mai trebuie să-i explic nimic.

O să-i spun că Rapidul înseamnă oameni

Jucătorii vin și pleacă.

Antrenorii vin și pleacă.

Conducerile se schimbă.

Generațiile trec.

Dar rămâne ceva ce nu poate fi cumpărat într-o perioadă de mercato și nu poate fi trecut într-un bilanț contabil: legătura dintre oameni și Rapid.

Bunici care și-au adus copiii.

Tați care și-au adus fiii și fiicele.

Copii care au crescut și, după ani, s-au întors ținând alte mâini mici de mână.

Așa supraviețuiește un club cu adevărat mare.

Nu doar prin trofee.

Prin memorie.

Și într-o zi, eu voi fi doar o poveste

Poate că aici se află, de fapt, răspunsul la întrebare.

Va veni o vreme în care eu nu voi mai putea merge în Giulești.

Iar într-o zi, mult mai târziu, nu voi mai fi deloc.

Dar Rapidul va juca.

Va fi din nou o seară de meci. Se vor aprinde reflectoarele. Trenurile vor trece prin apropiere. Oamenii vor urca treptele stadionului, iar Giuleștiul va începe din nou să cânte.

Și poate acolo va fi și fetița mea.

Poate va avea fularul vișiniu la gât.

Poate va veni cu propriul ei copil.

Și poate, pentru câteva secunde, își va aminti de mine, de mâna mea, de primul nostru drum spre stadion, de omul care i-a spus când era mică faptul că există lucruri pe care nu trebuie neapărat să le înțelegi ca să le iubești.

Atunci aș vrea să-i rămână un singur lucru din toate poveștile mele despre Rapid:

Noi suntem trecători. Rapidul merge mai departe.

Eu l-am primit de la cei care au fost înaintea mea.

L-am iubit cât am putut eu de tare.

Iar dacă ea va simți într-o zi același lucru, i-l voi lăsa moștenire.

Nu ca pe o obligație.

Nu ca pe un nume.

Nu ca pe o echipă de fotbal.

Ci ca pe o parte din mine.

Și dacă mă va întreba din nou:

„Dar, tati, ce este Rapidul?”

poate că, până la urmă, răspunsul va fi foarte simplu:

Rapidul este locul în care am învățat că poți iubi ceva o viață întreagă fără să-i ceri să câștige de fiecare dată.

Iar dacă într-o zi vei iubi și tu Rapidul, fetița mea, atunci o bucățică din mine va continua să cânte în Giulești alături de tine.

Hai Rapid!

📸 ChatGPT

#FamiliaRapid #EternaDragosteAlbVisinie #FCRapidBucurestiFanClub #RapidBucuresti #ImpreunaSuntemMaiPuternici #ImpreunaSuntemDeNeclintit #HaiRapid