🇱🇻 EMIL „NICHI” DUMITRIU. FACHIRUL CARE A FĂCUT DIN FOTBAL ARTĂ ÎN GIULEȘTI 🇱🇻

🇱🇻 EMIL „NICHI” DUMITRIU. FACHIRUL CARE A FĂCUT DIN FOTBAL ARTĂ ÎN GIULEȘTI 🇱🇻

✍️ Articolul scris de Vlad Ionut Andrei este publicat și pe HUB-ul Giuleștean!

Sunt fotbaliști pe care îi ții minte pentru goluri, pe alții pentru trofee și mai sunt câțiva despre care, după zeci de ani, oamenii încă vorbesc despre felul în care atingeau mingea.

Emil „Nichi” Dumitriu a fost unul dintre ei.

În Giulești i-au spus „Fachirul”.

Și poate că nicio poreclă nu putea să-l descrie mai bine.

Pentru că Nichi nu trata mingea ca pe un obiect care trebuia trimis dintr-un loc în altul.

Se juca cu ea.

O ascundea adversarului, o mângâia, o trimitea acolo unde ceilalți nici măcar nu văzuseră spațiul.

Fotbalul lui avea ceva din Rapidul pe care generații întregi aveau să-l iubească: talent, nebunie, spectacol și libertate.

Nu întâmplător i-a rămas asociată una dintre cele mai frumoase vorbe din folclorul Giuleștiului:

„Mai bine o bară frumoasă decât un gol urât.”

Nichi a explicat peste ani că în spatele acestei vorbe exista o întreagă filosofie. Oamenii veneau să vadă spectacol, iar el, fotbalist de creație, simțea că trebuie să le ofere și frumusețe.

Poate că astăzi, într-un fotbal măsurat în statistici, procente și eficiență, fraza pare aproape imposibilă, dar spune enorm despre Rapid.

Și despre Nichi.

COPILUL RAPIDULUI CARE A AJUNS CAMPION CU FEROVIARII BUCUREȘTENI

Născut pe 5 noiembrie 1942, la București, Emil Dumitriu a început fotbalul chiar la copiii Rapidului. După alte experiențe, destinul l-a adus înapoi în Giulești, unde avea să formeze alături de Ion „Puiu” Ionescu unul dintre cele mai puternice cupluri ofensive ale fotbalului românesc al acelor ani.

Dar există un an care îl leagă pentru totdeauna de istoria noastră.

1967 — ANUL PRIMEI COROANE!

Rapid așteptase enorm pentru acel titlu.

Generații de rapidiști visaseră la el, iar Nichi Dumitriu nu doar că a fost acolo, a fost unul dintre oamenii care l-au adus în Giulești.

În acel sezon a jucat toate cele 26 de partide de campionat și a marcat 12 goluri.

În aprilie 1967, când Rapid a întâlnit Dinamo într-un meci uriaș pentru lupta la titlu, Nichi a deschis scorul.

Rapid a câștigat cu 2-0.

Câteva săptămâni mai târziu, după acel legendar 0-0 de la Ploiești, Rapid București devenea pentru prima dată campioana României.

Numele lui Emil Dumitriu era pentru totdeauna acolo.

În echipa care a spart blestemul.

În echipa lui Valentin Stănescu.

În echipa lui Rică, Motroc, Lupescu, Dan Coe, Năsturescu, Codreanu, Puiu Ionescu, Sandu Neagu și a celorlalți oameni care au făcut posibilă ziua aceea.

DAR CIFRELE NU POT POVESTI UN FACHIR

Aici este problema când scrii despre Nichi Dumitriu.

Poți să cauți meciuri, să numeri goluri sau să vorbești despre campionatul din 1967.

Și tot nu ai explicat cine a fost.

Pentru că legenda lui Nichi s-a născut și din felul în care juca.

Era fotbalistul care putea face tribuna să se ridice înainte ca faza să se termine.

Genul acela rar de jucător pentru care oamenii veneau la stadion nu doar întrebând:

„Câștigăm?”

Ci și:

„Oare ce mai face Nichi astăzi?”

Într-un interviu acordat la 80 de ani, era prezentat drept „Fachirul din Giulești”, tocmai datorită tehnicii sale sclipitoare, iar când vorbea despre generația lui, Nichi spunea ceva extraordinar de simplu:

„Noi am fost zeii Giuleștiului.”

Și poate că nu era aroganță.

Poate era doar amintirea unei epoci în care Giuleștiul își privea eroii și credea că pot face orice cu o minge.

🇱🇻 NICHI DUMITRIU N-A RĂMAS DOAR ÎN FOTOGRAFII 🇱🇻

Au trecut aproape șase decenii de la titlul din 1967.

Fotbalul s-a schimbat, stadionul și generațiile s-au schimbat, dar există ceva ce timpul nu poate moderniza și nici demola: memoria unui club. Iar acolo, Emil „Nichi” Dumitriu are locul lui.

Pentru că istoria Rapidului nu este construită doar din cupe și campionate.

Este construită din oameni, din povești și din fotbaliști despre care un tată îi povestește copilului său, iar copilul ajunge într-o zi să povestească mai departe.

Eu nu l-am văzut pe Nichi Dumitriu jucând.

Dar am moștenit povestea lui.

Așa cum generația mea a moștenit poveștile despre titlul din ’67.

Despre Giuleștiul de altădată.

Despre fotbaliști care transformau duminica într-o sărbătoare.

Și cred că avem o datorie:

SĂ NU-I LĂSĂM SĂ DEVINĂ DOAR NIȘTE NUME ÎNTR-O CARTE DE ISTORIE.

Să vorbim despre ei.

Să le spunem copiilor noștri cine au fost.

Să-i păstrăm în viața Rapidului.

Pentru că înaintea fotbaliștilor pe care îi aplaudăm noi astăzi, au existat alții care au făcut generații întregi să se îndrăgostească de alb-vișiniu.

Iar printre ei a existat un băiat căruia Giuleștiul i-a spus simplu: NICHI.

Un fotbalist care a devenit campion cu Rapid, un artist care a făcut mingea să asculte, un „Fachir” care a transformat fotbalul în spectacol și unul dintre oamenii fără de care povestea Rapidului ar fi fost puțin mai săracă.

#FamiliaRapid #EternaDragosteAlbVisinie #FCRapidBucurestiFanClub #RapidBucuresti #ImpreunaSuntemMaiPuternici #ImpreunaSuntemDeNeclintit #HaiRapid