✍️ Articolul scris de Vlad Ionut Andrei este publicat și pe HUB-ul Giuleștean.

România a încheiat anul 2025 cu un deficit bugetar de peste 146 de miliarde de lei. Ce înseamnă asta pe înțelesul tuturor? Statul a cheltuit aproximativ 122 de lei pentru fiecare 100 de lei încasați. În același timp, fotbalul profesionist continuă să beneficieze de finanțări consistente din bugetele publice.

Ca economist, consider că această situație merită mai mult decât o dezbatere despre pasiune, tradiție sau identitate locală. Merită o analiză a modului în care sunt cheltuiți banii contribuabililor.

Nu contest dreptul cluburilor de a beneficia de finanțări legale. Contest un sistem care permite transformarea sprijinului public într-o dependență financiară permanentă.

Cifrele care ridică întrebări?

Potrivit datelor Federației Române de Fotbal, cluburile din SuperLiga au raportat pentru 2025 venituri operaționale (așa se numesc banii înregistrați de cluburi din activitatea lor obișnuită, precum drepturi TV, sponsorizări, bilete și, acolo unde sunt incluse contabil, subvenții publice) cumulate de aproximativ 701 milioane de lei, dintre care aproximativ 15% au provenit din subvenții publice (105 milioane de lei).

În aceeași perioadă, rezultatul operațional cumulat al cluburilor a fost negativ, de aproximativ 121 de milioane de lei.

Aceste cifre nu demonstrează că fiecare club este administrat defectuos sau că subvențiile au generat pierderile. Ele evidențiază însă o problemă economică: fotbalul profesionist românesc trebuie să-și consolideze capacitatea de a produce venituri și de a-și controla cheltuielile.

Iar în Liga a doua există cluburi pentru care finanțarea publică reprezintă o parte covârșitoare a veniturilor.

Când funcționarea unei echipe depinde în proporție de peste 70–80% de asemenea alocări, nu mai discutăm despre un simplu ajutor. Discutăm despre vulnerabilitatea întregului model financiar.

Cine suportă costul real?

În economie există un principiu simplu: banii folosiți într-un loc nu mai pot fi folosiți simultan în altul. Logic, nu?

Un milion de lei alocat cheltuielilor unei echipe profesioniste poate însemna un milion de lei mai puțin disponibil pentru terenuri sportive, școli, infrastructură sau alte priorități ale comunității.

Nu afirm că fotbalul nu produce beneficii. Un club poate genera activitate economică, locuri de muncă, vizibilitate și un sentiment puternic de apartenență.

Dar aceste beneficii trebuie puse în balanță cu sumele cheltuite.

Legalitatea unei finanțări nu demonstrează automat și eficiența ei economică.

Iar atunci când un club ajunge în insolvență după ce a beneficiat de sprijin public, situația impune o analiză serioasă a administrării resurselor. Insolvența nu dovedește fraudă și nici nu înseamnă automat faliment, dar reprezintă un semnal că obligațiile financiare nu mai pot fi achitate în condițiile legii.

Aceeași competiție, realități economice diferite?

În primele două ligi concurează cluburi susținute predominant de investitori privați și cluburi finanțate substanțial de autorități.

Primele trebuie să atragă capital, sponsori și venituri comerciale, asumându-și riscul propriilor decizii. Celelalte pot beneficia de resurse alocate administrativ.

Nu înseamnă că orice finanțare publică este ilegală sau că orice investitor privat administrează eficient.

Dar consider legitim să discutăm despre echitatea economică a unei competiții în care sursele de finanțare funcționează după mecanisme atât de diferite.

Sunt rapidist și îmi iubesc clubul. Tocmai de aceea, principiul meu trebuie să fie același pentru toți, indiferent de culori, tradiție sau rivalități.

Nu putem cere responsabilitate economică doar adversarilor.

Nu confundăm subvențiile cu investițiile

Susțin fără rezerve investițiile publice bine fundamentate în terenuri, baze sportive, academii și programe pentru copii.

Acestea pot produce beneficii pentru generații întregi.

Dar finanțarea permanentă a salariilor și a cheltuielilor curente ale unei echipe profesioniste reprezintă o problemă diferită.

Nici investițiile nu sunt automat eficiente și nici toate subvențiile inutile. Contează destinația banilor, beneficiul public și rezultatele obținute.

Statul trebuie să contribuie la dezvoltarea sportului, nu să garanteze permanent funcționarea economică a cluburilor profesioniste.

Cinci ani pentru o reformă necesară ar fi suficient!

Nu susțin oprirea finanțărilor peste noapte. Ar putea provoca dispariția unor cluburi și ar pedepsi comunități întregi pentru un sistem construit de-a lungul anilor.

Propun o tranziție națională de cinci ani, cu reducerea progresivă a subvențiilor pentru cheltuielile curente ale echipelor profesioniste de seniori, până la eliminarea lor.

Calendarul trebuie stabilit legal, pe baza unor date financiare verificate, cu reguli împotriva mascării subvențiilor prin alte mecanisme și măsuri de restructurare pentru cluburile vulnerabile.

În acest interval, echipele trebuie să-și dezvolte veniturile proprii, să atragă investitori și să-și adapteze cheltuielile.

Sprijinul pentru copii, juniori și infrastructura sportivă trebuie păstrat și dezvoltat acolo unde beneficiile sunt demonstrate.

Fotbalul are nevoie de independență, nu de dependență!

Eliminarea acestor subvenții nu va rezolva deficitul României. Dar responsabilitatea bugetară nu se aplică numai cheltuielilor mari.

Nu vreau să dispară cluburi. Vreau să dispară ideea că supraviețuirea lor trebuie garantată permanent din banii contribuabililor.

Nu cer sacrificarea fotbalului. Cer reformarea unui model economic care poate transforma sprijinul temporar într-o obligație fără sfârșit.

Fotbalul profesionist trebuie să trăiască din valoarea pe care o produce, nu din dependența pe care o întreține.

Pentru că pasiunea pentru un club este o alegere, plata impozitelor este o obligație, iar banii tuturor nu trebuie să devină bugetul garantat al unora!

#FamiliaRapid #EternaDragosteAlbVisinie #FCRapidBucurestiFanClub #RapidBucuresti #ImpreunaSuntemMaiPuternici #ImpreunaSuntemDeNeclintit #HaiRapid