Articolul scris de Vlad Ionut Andrei este publicat și pe HUB-ul Giuleștean.

Nu mai are rost să vorbim despre baraje, golaveraj, culoare favorabile sau rezultatele de care avem nevoie în alte meciuri. Problema este mult mai adâncă.

Fotbalul românesc este în moarte clinică.

Rezultatele echipei naționale nu sunt cauza, ci efectul a peste trei decenii în care am confundat excepția cu regula și fiecare victorie cu dovada că sistemul încă funcționează.

Nu funcționează.

🇷🇴 GENERAȚIA DE AUR A FOST O MOȘTENIRE

Hagi, Popescu, Petrescu, Lupescu, Răducioiu, Belodedici sau Ilie Dumitrescu nu au apărut din senin în 1994. Formarea lor începuse cu mult înainte de 1990, într-un sistem cu tarele cunoscute ale epocii, dar capabil să descopere și să pregătească talent.

După Revoluție am trăit din acea moștenire până aproape am epuizat-o.

Au mai apărut Mutu, Chivu și alți câțiva fotbaliști de nivel internațional. Au venit calificări și rezultate care au întreținut iluzia continuității. În realitate, România a produs mai curând excepții decât generații.

Faptul că nu ne-am mai calificat la un Campionat Mondial din 1998 nu mai poate fi tratat drept accident.

🇷🇴 COPIII ȘI JUNIORII: LOCUL ÎN CARE ÎNCEPE TOTUL

Putem clasifica academii, publica strategii și construi metodologii. Întrebarea rămâne:

Unde sunt fotbaliștii?

Unde sunt tinerii români pentru care se luptă cluburile cu adevărat puternice ale Europei?

În jurul fotbalului juvenil circulă de ani întregi acuzații despre relații, bani, influențe și selecții care nu ar fi întotdeauna dictate exclusiv de valoare. Tocmai pentru că asemenea acuzații sunt grave, ele trebuie investigate și lămurite, nu acceptate ca folclor.

Principiul ar trebui să fie imposibil de negociat: copilul talentat trebuie să aibă o șansă indiferent de numele, banii sau relațiile părinților.

🇷🇴 IMPORTĂM JUCĂTORI, DAR IMPORTĂM ȘI VALOARE?

Fotbaliștii străini nu sunt problema, ci mediocritatea lor.

Un străin bun ridică nivelul campionatului și îl obligă pe român să crească. Unul adus doar pentru completarea lotului poate ocupa locul unui tânăr căruia nimeni nu are răbdare să-i acorde două sezoane.

Cluburile românești trăiesc prea des sub dictatura rezultatului imediat. Antrenorul trebuie să câștige acum, patronul vrea Europa acum, iar formarea rămâne pentru mai târziu.

Numai că acel „mai târziu” durează deja de zeci de ani.

🇷🇴 PROFESIONISM SAU „LASĂ CĂ MERGE ȘI AȘA”?

Fotbalul modern înseamnă scouting, nutriție, analiză video, date, psihologie, medicină sportivă, recuperare și pregătire individualizată.

Într-o asemenea lume, improvizația costă.

Nu mai poți concura cu fotbalul occidental bazându-te pe șmecherie, relații și celebrul „ne descurcăm noi”. Când ceilalți construiesc sisteme, improvizația devine o formă sigură de rămânere în mediocritate.

🇷🇴 ARBITRAJUL ȘI ÎNCREDEREA PIERDUTĂ

Un campionat în care o parte a publicului suspectează constant jocuri de culise are o problemă de credibilitate.

O greșeală de arbitraj nu dovedește corupție, iar acuzațiile trebuie probate. Dar tocmai de aceea transparența trebuie să fie radicală: explicații pentru deciziile controversate, criterii clare de delegare, evaluări și sancțiuni atunci când greșelile sunt grave.

Suspiciunea nu poate deveni o stare firească a fotbalului românesc.

🇷🇴 FRF ȘI LPF: PRODUSUL FINAL CONTEAZĂ

Programele, proiectele și regulamentele pot arăta bine. Unele chiar reprezintă pași înainte.

Dar există un criteriu mult mai greu de cosmetizat: ce produce sistemul?

Câți fotbaliști români joacă la nivel înalt? Câți tineri formați în ultimul deceniu au ajuns jucători de clasă internațională?

Când aceleași probleme traversează generațiile, explicația nu mai poate fi ghinionul.

Trebuie privit sistemul.

🇷🇴 ȚARA CALCULELOR

„Dacă batem…”

„Dacă ceilalți pierd…”

„Dacă prindem barajul…”

Am transformat matematica calificării într-un sport național.

EURO 2024 ne-a oferit o bucurie reală. România și-a câștigat grupa și a ajuns în optimile competiției. Performanța merită respectată, dar nu poate deveni certificatul de sănătate al întregului fotbal românesc.

O națională puternică nu trebuie să trăiască permanent din conjuncturi favorabile. Trebuie construită astfel încât, măcar uneori, ceilalți să fie cei care fac socoteli.

🇷🇴 HAGI NU POATE PRODUCE LA NAȚIONALĂ CE N-A PRODUS SISTEMUL

Discursul că „avem valoare” nu poate înlocui terenul. Valoarea se vede acolo.

Regula trebuie aplicată tuturor, inclusiv lui Ianis Hagi. Numele nu trebuie nici să-l protejeze, nici să-l condamne.

Dar ar fi absurd ca întreaga degradare să fie pusă în cârca selecționerului. Gheorghe Hagi poate alege, antrena, inspira și greși. Nu poate fabrica la 25 de ani fotbalistul pe care România trebuia să-l formeze între 8 și 18 ani.

Selecționerul lucrează, în cele din urmă, cu ceea ce îi oferă țara. Iar România nu-i oferă nimic!

🇷🇴 STADIOANE AVEM. FOTBALIȘTI?

Giulești, Arena Națională, Oblemenco și alte arene au schimbat infrastructura fotbalului românesc. Era nevoie de ele.

Dar stadionul este doar scena.

Betonul nu formează fundași, tribunele nu produc mijlocași, iar tabela electronică nu crește atacanți.

Fără investiția în oameni, riscăm să avem doar locuri mai frumoase în care să privim aceleași neputințe.

🇷🇴 JUCĂTORII AU ȘI EI PARTEA LOR DE VINĂ

Sistemul poate explica multe. Nu poate scuza tot.

Când intră pe teren, fotbalistului îi pot fi cerute disciplină, muncă, ambiție și respect pentru tricoul pe care îl poartă.

Nu-i putem cere unui jucător să fie ceea ce nu este. Îi putem cere însă să atingă limita maximă a ceea ce poate deveni.

Tricoul României nu este o recompensă și nici decor pentru rețelele sociale.

Este o obligație.

🇷🇴 RIDICAȚI PREȘUL

Fotbalul românesc nu are nevoie de încă o cosmetizare. Are nevoie de selecție bazată pe merit, academii care produc jucători, scouting adevărat, antrenori de copii bine pregătiți, conducători profesioniști, cluburi dispuse să formeze și un arbitraj în care publicul să poată avea încredere.

Rezultatele nu vor veni repede. Poate vor trebui zece ani. Poate mai mult.

Dar undeva, astăzi, există un copil de șapte ani care are talent. Poate nu are bani, relații sau o academie puternică lângă casă.

Fotbalul românesc trebuie să-l găsească înainte să-l piardă.

Și trebuie să facă același lucru cu mii de copii.

Am trăit suficient din amintiri, excepții și calcule.

Fotbalul românesc este în moarte clinică, dar încă poate fi resuscitat. Nu prin următoarea victorie și nici prin următoarea generație botezată prematur „de aur”.

Prin muncă. Prin merit. Prin profesionalism. Printr-un proiect care să supraviețuiască oamenilor aflați vremelnic la conducere.

Nu mai avem nevoie de o minune, avem nevoie să începem reconstrucția ACUM!

📸 Federația Română de Fotbal

#FamiliaRapid #EternaDragosteAlbVisinie #FCRapidBucurestiFanClub #RapidBucuresti #ImpreunaSuntemMaiPuternici #ImpreunaSuntemDeNeclintit #HaiRapid #Romania #FotbalulRomanesc #Colaps #CadereLibera #Durere #Frustrare #EchipaNationalaDeFotbalARomaniei