✍️ Articolul scris de Vlad Ionut Andrei este publicat și pe HUB-ul Giuleștean.
Sunt câteva minute în Giulești în care mi-e greu să mă mai gândesc la orice altceva.
Echipele încă n-au început să joace. Tabela arată 0–0. În jurul meu, oamenii își caută locurile, se salută, discută despre primul „11”. Cineva e nemulțumit de o alegere. Altul e convins că astăzi câștigăm.
Eu mă uit spre teren.
Aștept să văd vișiniul.
Toată săptămâna am avut treburi, griji, lucruri de rezolvat. Unele mă urmăresc până la stadion. Dar când apar jucătorii și tribuna începe să cânte, pentru o vreme le las acolo, undeva în spatele meu.
Îmi ridic fularul.
Și cânt.
Înainte de primul fluier, încă putem câștiga orice meci. Atacantul nostru poate să marcheze. Portarul poate să prindă seara vieții lui. O pasă poate să deschidă apărarea și să ne ridice pe toți în picioare.
Încă nu s-a ratat nimic.
Poate de aceea minutele astea mă emoționează atât de tare. Știu ce poate urma. Am văzut destule meciuri ca să știu cât de repede se schimbă o seară.
Și totuși, de fiecare dată, sper.
Mă uit la oamenii din jur. Un copil trage de mâneca tatălui. Mai încolo, cineva strigă numele unui jucător. Peluza dă tonul, iar cântecul ajunge până la noi.
Îl știu.
L-am cântat cu bucurie. L-am cântat cu nervi, cu glasul obosit, după seri în care fotbalul ne lăsase prea puține motive să fim fericiți.
Acum îl cânt din nou și aștept.
Arbitrul se uită la ceas. Jucătorii se așează. Îmi simt inima bătând mai repede, de parcă n-aș mai fi trecut prin asta.
HAI, RAPID!
Începe meciul.
Și pentru următoarele 90 de minute, tot ce-mi doresc e ca oamenii aceia în vișiniu să-mi dea un motiv să-i strâng în brațe pe cei de lângă mine.
Tu cum trăiești momentele dinainte de meci?
#FamiliaRapid #EternaDragosteAlbVisinie #FCRapidBucurestiFanClub #RapidBucuresti #ImpreunaSuntemMaiPuternici #ImpreunaSuntemDeNeclintit #HaiRapid