✍️ Articolul scris de Vlad Ionut Andrei este publicat și pe HUB-ul Giuleștean.

Înaintea meciului dintre Rapid și Corvinul Hunedoara, merită să ne oprim asupra unui om care leagă istoria celor două cluburi: Mircea Rednic.

La Corvinul a început ca fotbalist. La Rapid și-a încheiat cariera de jucător și și-a început drumul ca antrenor. Tot în Giulești avea să câștige, în 2003, ultimul titlu de campioană a României din palmaresul nostru.

DOUĂ CLUBURI, TREI ETAPE CARE I-AU DEFINIT CARIERA.

Născut la Hunedoara, pe 9 aprilie 1962, Rednic a crescut la juniorii Corvinului, unde a evoluat între 1976 și 1979. În fotbalul de seniori s-a afirmat tot în tricoul hunedorenilor: pentru perioada 1980–1983, bilanțul din campionat consemnează 96 de apariții și șase goluri.

Corvinul a fost începutul. Acolo s-a format fundașul care avea să ajungă la națională și să joace în campionate puternice.

În 1983 a plecat la Dinamo, pentru care a adunat 212 apariții și 21 de goluri în campionat. Au urmat Bursaspor, Standard Liège și Sint-Truidense. La Standard a petrecut cinci ani, cu 140 de apariții și trei goluri, acumulând experiența pe care avea să o aducă ulterior în Giulești.

În 1997, Mircea Rednic a devenit jucătorul Rapidului.

ULTIMUL TRICOU DIN CARIERA SA DE FOTBALIST A FOST AL NOSTRU.

Între 1997 și 2000, a disputat 89 de meciuri de campionat și a marcat două goluri pentru Rapid. A câștigat Cupa României în 1998 și a făcut parte din echipa campioană în sezonul 1998–1999, cea care a încheiat o așteptare de 32 de ani.

Pentru mine, această etapă are o greutate aparte. Rednic venise cu experiență și cu un trecut fotbalistic care nu începea în Giulești. Dar a contribuit la performanța Rapidului, iar contribuția aceea trebuie respectată.

Retragerea din teren nu a însemnat despărțirea de club.

Primul său mandat de antrenor principal a fost la Rapid, în perioada 2000–2001. După o experiență la FCM Bacău, a revenit în Giulești în 2002. De această revenire se leagă Cupa României din 2002, Supercupele din 2002 și 2003 și, mai presus de toate, campionatul câștigat în sezonul 2002–2003.

CAMPION CU RAPID CA JUCĂTOR. CAMPION CU RAPID CA ANTRENOR.

Este o performanță care îi dă un loc distinct în istoria noastră. În 1999 contribuise din teren. În 2003, responsabilitatea conducerii echipei îi aparținea de pe bancă.

A mai revenit ca antrenor al Rapidului în 2007–2008, iar cariera l-a purtat apoi prin numeroase cluburi din România și din străinătate. Pentru noi însă, anul 2003 rămâne reperul cel mai puternic.

Și cea mai dureroasă măsură a așteptării.

La centenarul clubului, Rednic a spus (cu referire la perioada petrecută la Rapid):

„Pentru mine nu a existat decât Rapid! Chiar dacă eu sunt dinamovist.”

Eu cred că putem păstra rivalitățile și, în același timp, să recunoaștem meritele unui om. Trofeele câștigate pentru Rapid fac parte din istoria noastră. Nu le ștergem în funcție de simpatii.

Înainte de Rapid – Corvinul, povestea lui ne amintește de un drum început la Hunedoara și ajuns la două titluri în vișiniu, în două roluri diferite.

CORVINUL I-A DAT STARTUL. RAPIDUL I-A ÎNCHEIAT CARIERA DE JUCĂTOR ȘI I-A DESCHIS-O PE CEA DE ANTRENOR.

Iar nouă ne-a lăsat bucuria titlului din 2003.

Acum vreau să vină echipa care să adauge un alt an de referință lângă acel 2003.

#FamiliaRapid #EternaDragosteAlbVisinie #FCRapidBucurestiFanClub #RapidBucuresti #ImpreunaSuntemMaiPuternici #ImpreunaSuntemDeNeclintit #HaiRapid